promovare


www.groupromo.ro

groupromo publicitate groupromo publicitate promovare oradea bihor romania


Meteo


Convertor valutar


Cetatea Oradea

Cetatea Oradea

Cetatea Oradea este un monument istoric de categoria A, de valoare naţională excepţională. Ea a fost construită între secolele XVI-XVII, după planurile realizate de arhitectul italian Domenico da Bologna, în stil renascentist. Cetatea de formă pentagonală cu bastioane pe colţuri, acoperă o suprafaţă de 150.000 m2, din care 21.000 m2 o reprezintă suprafaţa construită.

REPERE ISTORICE
Secolul XI: - Regele Ladislau I (1077-1095) a zidit o mănăstire fortificată cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, întemeiază în cetate episcopia romano-catolică de Oradea, construind în incintă o catedrală, slujită de un colegiu alcătuit din 24 de preoţi denumit Capitlu. Mănăstirea a fost înălţată – după cum spune legenda – pe o insulă între braţele Crişului Repede, lângă pârâul Peţa.

Secolele XI-XIII: - Cetatea era o fortificaţie (castrum), cu val de pământ şi palisadă, ziduri de piatră pe anumite porţiuni şi turnuri din lemn la poartă şi la colţurile incintei. Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a avut rolul de nucleu polarizator al aşezărilor ce fiinţau în arealul orădean, fiind concentrate în jurul funcţiunilor politice, militare, juridice, administrative şi religioase.

Anul 1241: - Magistrul Ruggero di Puglia descrie în poemul Carmen miserabile cucerirea şi incendierea Cetăţii Oradea în timpul invaziei tătaro-mongole.

Secolul XIV:
- Se ridică noua cetate medievală de formă heptagonală; incinta era flancată neregulat cu turnuri şi înzestrată cu creneluri; poarta protejată de două turnuri masive; spre sud a fost construit un palat episcopal de factură gotică, al cărui zid exterior era şi zid de incintă, pe latura sa de sud-vest existând a doua intrare în cetate.

1342-1370: - A fost ridicată o catedrală de dimensiuni impresionante, în stil gotic, cu trei nave şi altarul octogonal, o faţadă cu două turnuri şi contraforţi masivi; în interior s-au realizat ample lucrări de decorare şi s-au ridicat numeroase altare.

1360-1370: - Fraţii Martin şi Gheorghe din Cluj realizează statuile celor trei regi canonizaţi, Ştefan I, Ladislau I şi Emeric. La 20 mai 1390, vor dezveli statuia ecvestră a regelui Ladislau I în mărime naturală şi aurită pe toată suprafaţa.

25 august 1401: - Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat un privilegiu catedralei din cetate, ridicând-o la rangul bisericilor San Marco din Veneţia şi Santa Maria Portiuncula din Assisi. Astfel, catedrala devine loc de pelerinaj catolic european.

31 martie 1412: - De Paşti, poposeşte pentru două săptămâni în cetate, regele Vladislav Jagello al Poloniei, însoţit de regele Sigismund de Luxemburg, în apropierea dintre cei doi având un merit semnificativ şi Mircea cel Bătrân.

Secolele XII-XV:
- În catedrala din cetate sau în cimitirul ei, au fost înmormântate 7 capete încoronate: Ladislau I, Andrei al II-lea, Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul, regina Beatrix, regina Maria şi regele-împărat Sigismund de Luxemburg. În 1367, a fost înmormântată şi Elisabeta, soţia ducelui Ladislau de Opulia, palatinul Ungariei, fiica lui Nicolae Alexandru Basarab.

25 august 1401:
papa Bonaficiu IX a acordat un privilegiu catedralei din cetate – pe care a ridicat-o la rangul bisericilor San Marco din Veneţia şi Santa Maria Portiuncula din Assisi – permiţând credincioşilor catolici să vină în pelerinaj, fapt ce a sporit faima, dar şi veniturile, cetăţii şi aşezărilor din jurul ei. Însă nu numai simpli credincioşi, ci şi regi vin să viziteze cetatea şi să se reculeagă în catedrala orădeană. Astfel, la 31 martie 1412, de Paşti, regele Vladislav Jagello al Poloniei, însoţit de regele Sigismund de Luxemburg, a poposit aici mai bine de două săptămâni.

Secolul XV: - “Vârsta de aur” a cetăţii, important centru al umanismului şi Renaşterii în spaţiul central-estic european. Cei mai reprezentativi pentru această perioadă au fost episcopii Andrea Scolari, supranumit Florentinul (1409-1426), Ioan Vitez de Zredna (1444-1465) şi Sigismund Thurzo(1506-1512). Se constituie o bibliotecă impresionantă, ce deţinea aproape toate operele umaniştilor europeni; un “Literarum asylum”, loc de întâlnire şi de discuţii savante pentru învăţaţii italieni, dar şi de alte naţii din spaţiul central şi est-european. Tot în această perioadă vestitul fizician al universităţii vieneze, Georg Peuerbach (1423-1461) a înălţat la Oradea un observator astronomic şi, punând aici meridianul zero, a calculat eclipsele solare şi lunare, în opera sa “Tabulas Varadiensis”.

7 februarie 1474: - Paşa de Semendria, Ali Oglu Malcovici, a organizat un atac fulger pe timp de iarnă împotriva Cetăţii Oradea, pe care o prădează năvălind pe furiş.

1502-1510:
- La Şcoala capitulară ce fiinţa pe lângă cetatea orădeană a studiat tânărul Nicolae Olahus (1493-1568), vestitul umanist român, os domnesc din stirpea voievozilor Ţării Româneşti.

Anul 1514:
- Oştile răsculaţilor lui Gheorghe Doja nu au reuşit să ocupe cetatea, datorită căpitanului cetăţii Făgăraşului, Tomori Pal venit în ajutorul asediaţilor. După executarea sa, de poarta cetăţii va fii atârnată una din cele patru bucăţi în care i-a fost ciopârţit trupul.

Anii 1526-1538:
- După căderea regatului feudal maghiar şi împărţirea sa între turci şi habsburgi, Cetatea Oradea va fi disputată de Ferdinand de Habsburg, autoîncoronat rege al Ungariei, şi regele de drept Ioan Zapolya.

24 februarie 1538: - Se va încheia în cetate, Pacea de la Oradea, primul tratat internaţional care consfinţea separarea Transilvaniei de Ungaria.

10 aprilie 1557:
- Cetatea Oradea este recucerită de la habsburgi de oastea Principatului Transilvaniei, condusă de Varkocs Tamás. S-au constituit Marea Căpitănie de Oradea – cu misiunea de a apăra hotarul de vest al Principatului Transilvaniei – şi Domeniul Cetăţii Oradea. Datorită triumfului Reformei şi în Transilvania, vor fi desfiinţate Capitlul şi Episcopia, care va pleca în exil în Ungaria (1557-1692).

22 iunie 1565:
- Marea răzmeriţă unitariană avea să încununeze această desfiinţare prin distrugerea catedralei şi devastarea mormântului regelui Ladislau I.

1569-1598 şi 1618-1650: - Schimbările politico-militare din centrul Europei au impus construirea unei noi fortificaţii, care să facă faţă cerinţelor vremii. Principii transilvăneni au angajat arhitecţi militari italieni, care au realizat noua cetate pentagonală, cu bastioane pe colţuri şi şanţ de apărare cu apă, de factură renascentistă târzie, în două etape: zidul de incintă al fortificaţiei (1569-1598), respectiv castelul cetăţii 1618-1650.

1598 (25 septembrie – 3 noiembrie):
- În timpul asediului otoman Mihai Viteazul trimite în sprijinul Cetăţii Oradea un detaşament de 1500 călăreţi condus de Aga Lecca. Căpitanul cetăţii a cerut sprijin militar şi habsburgilor, care trimit un detaşament de circa 2000 pedestraşi şi 500 călăreţi sub comanda generalului Melchior von Rodern.

11 decembrie 1600:
- În drumul său spre Viena, Mihai Viteazul ajunge la Oradea, unde discută cu căpitanul cetăţii Nyari Pal planuri şi acţiuni antiotomane. Atunci a rămas în cetate şi tunul de 5 funţi numit “Micul Şoim”, care, în inventarul armamentului cetăţii din anul 1632, figura cu precizarea ”tunul lui Mihai vodă”.

Anii 1657-1658:
- În urma eşecului campaniei prin care principele Gheorghe Rakoczi al II-lea intenţionase să ocupe şi tronul Poloniei, Înalta Poartă a hotărât mazilirea sa, împreună cu domnitorii Gheorghe Ştefan al Moldovei şi Constantin Şerban al Ţării Româneşti. Marea expediţie otomană de pedepsire a început, în primele zile ale lunii august 1658, din două direcţii, însă a eşuat. Din cea de a doua coloană de atac, au făcut parte şi oştile noilor domnitori, Mihnea III Radu al Ţării Româneşti şi Gheorghe Ghica al Moldovei, însoţit şi de cronicarul Miron Costin.

27 august 1660: - După un asediu greu, ce a durat 46 de zile, cu un raport de forţe de 45.000 turci contra 850 de apărători, datorită unei trădări, otomanii reuşesc să cucerească Cetatea Oradea şi să instaleze aici sediul unui paşalâc, ce va fiinţa vreme de 32 de ani.

Iulie 1691 – 28 mai 1692:
- Armata imperială austriacă încercuieşte Cetatea Oradea şi începe un lung asediu, finalizat prin capitularea garnizoanei otomane în faţa generalului Donath Heissler.

1692-1695: - Cetatea este refăcută după planurile inginerului militar baronul Ernst von Borgsdorf, o sursă de finanţare fiind şi vistieria Vaticanului, cu 60.000 de florini.

1703-1710: - Cetatea Oradea a fost asediată fără succes de către curuţi în timpul conflictului dintre răsculaţii conduşi de Francisc Rakoczi al II-lea şi habsburgi.

Secolul XVIII:
- Cu toate că Cetatea Oradea era doar o garnizoană militară, imperialii vor continua să-i acorde o atenţie deosebită şi să întreprindă mari campanii de reparaţii şi reamenajări în anii 1725, 1754-1755 şi 1775-1777; prin ultima se definitivează ansamblul arhitectonic ce poate fi vizitat în zilele noastre.

1793-1813: - Războaiele napoleoniene, au atins indirect şi Cetatea Oradea, în noiembrie 1793 fiind semnalată prezenţa în cetate a 450 de prizonieri francezi. La 9 noiembrie 1813 în cetate se mai aflau 300 de prizonieri francezi, în mare parte bolnavi.

Anii 1848-1849:
- În timpul evenimentelor revoluţionare garnizoana imperială din cetate, comandată de generalul Glasser s-a alăturat revoluţionarilor.

31 decembrie 1848:
- Dieta ia hotărârea de a transforma cetatea într-o importantă bază militară a revoluţionarilor, datorită poziţiei sale geografice şi strategice favorabile.

16 mai 1857: - Împăratul Francisc Iosif I anulează definitiv, prin decret, caracterul militar al cetăţii. Cetatea va continua însă să fie utilizată ca obiectiv militar auxiliar şi va beneficia de reparaţii între anii 1883-1887.

Perioada interbelică:
- Cetatea va fi sediul unei şcoli de jandarmi.

După 1945:
- Cetatea va fi tot obiectiv militar utilizat atât de Ministerul de Interne cât şi de Ministerul Apărării Naţionale. Se pare că, între 1947-1952, Securitatea a avut în cetate un lagăr de tranzit în aripa de nord a castelului princiar.

Din anul 1975:
- În cetate îşi fac loc fostele I.C.R.-uri şi acest nou mod de exploatare – completat de ceea ce s-a petrecut şi după 1989 în incinta sa – a determinat agravarea stării de degradare fizică a ansamblului arhitectonic al cetăţii. Procesul de restaurare – declanşat în anul 1998 şi amplificat în anii următori – are menirea de a reda, pe cât posibil splendoarea de odinioară cetăţii orădene.



Cetatea Oradea - Harta

Cetatea Oradea





www.constructorulsalard.ro www.bisericaculuna.ro www.Biserici-din-lemn.Bihor.ro www.Pesteri.Bihor.ro